STATUTUL ELEVILOR ȘI FRUSTRĂRILE PROFESORILOR

          Urmărind pe internet paginile dedicate învățământului, am descoperit zeci de articole despre noul Statut al Elevilor. Înainte de-a deschide articolele respective, mi-au atras atenția comentariile. 
Iată câteva dintre acestea:”Asa, le dam cat mai mult nas, de aceea este generatiaa de acum asa ..”, ”O porcarie!!!” etc. Alte comentarii se refereau la ambiguitatea legii sau la probleme de semantică.
          Acest statut, cu lipsurile sale, încearcă să ne reamintescă, printre altele,  faptul că avem obligația de a trata copiii cu același respect cu care, se presupune că, tratăm adulții. Articolul conform căruia nu avem dreptul să le facem observații în fața colectivului, mi se pare cât se poate de normal. Copil sau adult , putem oricând să greșim, dar asta nu-nseamnă că cineva are dreptul să ștergă pe jos cu stima noastră de sine.
         Întotdeauna am apreciat părintele care nu face scandal în public atunci când copilul său greșește, profesorul care are tact pedagogic și nu-și umilește elevul în fața clasei sau managerul care rezolvă problemele cu subalternii în particular și nu în ședințe.
          Potrivit Art. 6, elevii au dreptul la respectarea imaginii, demnității și personalității proprii, și au dreptul la protecția datelor personale, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.
      Acest articol mi-a amintit de primii mei ani în învățământ, în calitate de profesor suplinitor pe o catedră de limba franceză. Ca orice profesor suplinitor și eu am primit o clasă mai slabă, cu diverse pobleme și de la care colegii mei, în special doamnelele, se întorceau în cancelarie cu o stare de spirit nu tocmai bună.
Era o clasă de-a VIII-a și la prima mea oră la ei m-am dus cu genunchii tremurând, cu inima -n gât și senzatii de leșin. Am intrat în clasă, i-am salutat , ne-am prezentat , m-am adresat în permaneță folosind pronumele de politețe ”dumneavoastră” , am fixat împreună reguli pentru buna funcționare a activităților și am tot așteptat să se-tâmple inevitabilul...dar clopoțelul a sunat și nu s-a-ntâmplat nimic. Am plecat derutată din clasă și tot întrebându-mă ce este-n neregulă, mă trezesc chemată în biroul directorului. Acum deja mă-ntrebam cu ce greșisem. 
Aici descopăr că  domnul director, văzând că n-am ieșit de la oră după primele 5 minute și cum nu s-au auzit nici țipete din clasa -n care mi-am desfășurat ora, a crezut că le-am dat drumul copiilor acasă (fiind ultima oră ) și a venit să asculte la ușă. Mare i-a fost surprinderea să audă că noi suntem în clasă și discutăm pe un ton civilizat. Acum eram chemată la ”raport” pentru a-i spune cum am reușit. 
Încă nu-nțelegeam nimic din ce se-ntâmplă așa că i-am povestit exact cum s-a desfășurat activitatea.
         La ora următoare, nu m-am putut abține să nu-i întreb pe copii de ce  am avut parte de un ”tratament ” diferențiat. Răspunsul lor a fost următorul: ”Ați fost singura care ne-ați tratat ca pe niște oameni, nu ne-ați jignit, n-ați urlat la noi. Știm că nu suntem foarte buni la învățătură, dar nu suntem atât de proști pe cât ni se spune-n fiecare zi. N-am auzit pe cineva vreodată să ne spună ”dumneavoastră”. Vă iubim și vă respectăm.”
          Psihologul american Alfie Kohn,  promotorul celor mai îndrăznețe idei legate de creșterea copiilor și unul din cei mai controversați autori de parenting ai zilelor noastre, spune într-una din cărțile sale că noi, adulții, ne purtăm mai urât cu copiii noștri decât cu niște dușmani și că niciodată nu vom avea curajul să -i tratăm pe cei de seama noastră așa cum ne tratăm proprii copii-este valabil și în relația profesor/elev.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21229542-statutul-elevului-din-toamna-toate-scolile-elevii-pot-conteste-notele-primite-lucrari-isi-evalueze-profesorii-nu-este-permisa-mustrarea-copiilor-fata-clasei.htm

Pregătire pentru examenul de gradul II

       Este vacanţă, dar pentru noi, cei care susţinem în august examenul de Gradul II în învăţământ, vacanţa nu-i tocmai vacanţă şi, cum spune Creangă :"nu ştiu alţii cum sunt...", dar eu mă pregătesc de zor.
Am început cu materialele pe care le aveam deja în biblioteca proprie .

 "Laboratorul preşcolar" este un ghid metodologic care m-a ajutat foarte mult în activitatea la grupă şi-n realizarea proiectelor didactice. Lucrarea oferă o sinteză a cunoştinţelor psiho-pedagogice şi metodice pe care trebuie să le-aplicăm în activitatea cu copilul preşcolar.
Un material foarte bun este şi "Educarea limbajului în învăţământul preşcolar" , în două volume, de Magdalena Dumitrana, apărută la Editura Compania. "Este un auxiliar didactic de excepţie", cum îl descrie d-a Inspector Viorica Preda , în care noi, educatoarele, descoperim principalele puncte de reper ale organizării şi conducerii activităţilor de educare a limbajului.
"Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar", de Monica Lespezeanu, este o metodică pe care eu mi-am achiziţionat-o de la un târg de carte din Bucureşti, într-o vreme  în care nici nu ştiam că voi urma această carieră. Aceasta îmbină optica tradiţională cu cea modernă  în procesul didactic.
"Literatura pentru copii şi tineret" de Vistian Goia, apărută la Editura Dacia Educaţional, este un material care prin conţinutul şi obiectivele sale ,  se situează la intersecţia literaturii cu ştiinţele psihopedagogie , oferind sugestii de valorificare a operelor sub aspectul lor multiformativ.
"Creativitate şi inteligenţa emoţională" , de Mihaela Roco, apărută la Editura Polirom, scoate în evidenţă aspecte importante privind creativitatea, factiorii care o dezvoltă sau , dimpotrivă, o inhibă, precum şi aspecte privind multdiscutata temă-"Inteligenţa emoţională". După cum bine ştim , studii recente susţin că inteligenţa emoţională câştigă teren în faţa inteligenţei cognitive. A fi deştept înseamnă a face faţă vicisitudinilor vieţii. Modul în care reuşim să gestionăm emoţiile ne aduce sau nu reuşita în viaţă. Inteligenţa , aşa cum o cunoaştem noi , ne ajută să ne însuşim cunoştinţe, deprinderi , să găsim soluţii la probleme dar nu ne pregăteşte pentru a da piept cu viaţa . Lucrarea oferă răspunsuri pentru o serie de întrebări cum ar fi :"Cum influenţează inteligenţa emoţională creativitatea?"," Cât de creativi suntem?" etc.

"Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice", coordonator Constantin Cucoş, alături de "Comunicarea eficientă cu copiii", de Adele Faber şi Elain Mazlish, "Educă prin iubire cu înţelepciune", de Sanda Arsene şi Florin Constantin , precum şi "Instruirea interactivă ", de Muşata -Dacia Bocoş sunt noile achiziţii de care sunt foarte încântată.

Psihopedagogia este cartea de căpătâi în pregătirea noastră , a cadrelor didactice , rolul acesteia fiind de necontestat , însă pot spune că celelate trei matriale m-au fascinat pur şi simplu."Instruirea interactivă" este un ghid ce combină teoria cu exemplele practice.Toate metodele interactive sunt foarte clar explicate şi pentru fiecare -n parte se vine-n completare cu exemple. Este o carte de care m-am îndrăgostit!
Celelalte două cărţi , sunt formidabile , atât pentru cadrele didactice , cât şi pentru părinţi. "Comunicarea eficientă cu copiii" vine cu exemple din problemele cu care se confruntă atât profesorii cât şi părinţii , în munca lor cu copiii. "Educă prin iubire cu înţelepciune" tratează copilul ca fiind un întreg:trup , minte şi spirit" . Ne îndrumă cum să-l ajutăm pe copil să se dezvolte armonios sub toate aspectele existenţei umane , este o carte despre cum să-i dezvoltăm copilului încrederea în sine şi cum să-l pregătim pentru viaţă.

Acestea fiind spuse , nu-mi rămâne decât să adaug: răbdare şi spor la învăţat !

Vacanţă plăcută , "Spiriduşi " minunaţi!

Decoruri pentru serbare şi joacă, multă joacă